De ce e bine să consumăm cât mai des hrean
Hreanul este o plantă specială, aflată la limita dintre domestic și sălbatic. Denumirea științifică este Armoracia rusticana și este o rudă apropiată a verzei și a conopidei, dar și a muștarului. Hreanul este folosit ca remediu natural încă din cele mai vechi timpuri. Se spune că și dacii prețuiau foarte mult această plantă. În medicina populară românească, hreanul este recomandat în peste 100 de afecțiuni, cele mai multe dintre ele de natură infecțioasă sau specifice sezonului rece, fiind considerat un antibiotic natural, dar și un antiinflamator puternic. Este de două ori mai bogat în vitamina C decât lămâia, conține vitamina B, potasiu, calciu, magneziu, fier și fosfor.
Hreanul are efect stimulant asupra sistemului digestiv, accelerează peristaltismul intestinal, combate atonia intestinală având efect laxativ, are efect expectorant și decongestionant la nivelul căilor respiratorii superioare, revulsiv în aplicații externe, tonic cardiac, fortifiant în stări de debilitate, vermifug, antiparazitar. Hreanul influențează și fiziologia sistemului nervos, în sensul că induce o stare de bine și, totodată, are acțiune diuretică.
Prin urmare, hreanul este folosit ca leac în bronșite, pneumonii, sinuzită, rinită, astm, gripă, răceli, cardiopatie ischiemică, hipertensiune arterială, inapetență, guturai, astm bronșic, bronșită cronică, nevralgii intercostale, anemie, paraziți intestinali, boala canceroasă, reumatism, gută, dureri articulare, paralizie facială, etc. Proprietatea lui de a stimula transpirația îl recomandă pentru scăderea temperaturii corpului.
Hreanul poate fi folosit ca aliment sau ca remediu medicamentos în tinctură, oțet de hrean, sau în formă naturală, ras sau macerat. Nu este recomandat copiilor sau persoanelor care suferă de ulcer gastric sau afecțiuni tiroidiene.
În gastronomie, hreanul este un foarte bun conservant, de exemplu, în murături, poate fi consumat în salate, supe, ciorbe, mâncăruri, sosuri.