Într-un interviu acordat recent, Dana Rogoz a povestit cum gestionează diferența de vârstă dintre ea și Radu Dragomir. Partenerul de viață al artistei este cu 19 ani mai mare decât ea, însă acest aspect nu a reprezentat niciodată o piedică pentru cei doi, dovadă fiind frumoasa familie pe care o au. De asemenea, aceștia reușesc să mențină „flacăra iubirii” aprinsă și acum, la mai bine de un deceniu de relație, scrie b1tv.ro.
Dana Rogoz a povestit, în cadrul unui interviu acordat pentru viva.ro cum gestionează diferența de vârstă dintre ea și soțul ei, ținând cont de faptul că relația lor nu a fost privită inițial, ca una serioasă, tocmai din acest motiv.
„Nu m-am luptat niciodată cu prejudecățile celor din jur. E firesc ca unii oameni să judece, din exterior, și să își traducă această relație în funcție de experiența lor de viață. Dar noi am fost atât de siguri pe ce simțeam, încă de la început, încât comentariile negative nu aveau cum să ne atingă. Plus că veneau din partea unor oameni care, de fapt, nu ne cunoșteau deloc. Cei care ne erau apropiați au știut de la bun început că ceea ce am găsit noi e ceva rar”.
Ținând cont de faptul că Dana Rogoz și Radu Dragomir, pe lângă faptul că formează un lucru, lucrează împreună în proiecte artistice, el fiind regizor, artista a fost întrebată dacă există situații în care apar disensiuni la nivel creativ și modul în care le gestionează.
„Lucrurile funcționează pentru că ne respectăm și admirăm foarte tare unul pe celălalt din punct de vedere profesional. Când am filmat împreună pentru lungmetrajul MO, am avut încredere unul în celălalt și am putut să construim împreună fără nicio fisură de îndoială. Și chiar și atunci când vedem lucrurile diferit, tocmai pentru că știm că în esență ne dorim același lucru și urmărim același demers, găsim o cale prin care, tocmai pe baza acestor diferențe, să ajungem să construim ceva cu mai multă adâncime”.
Legat de existența momentelor în doi, Dana Rogoz a povestit că au început să își formeze un obicei în acest sens: „Ne-am creat un obicei ca, imediat după ce lăsăm copiii la școală și grădiniță, să ne bem cafeaua împreună. Ăla e timpul nostru, când ne vorbim și ne conectăm. Serile, dacă mai avem forță, mai băgăm un film sau un episod de serial, acasă. Iar uneori, rugăm pe cineva să ne ajute, ca să putem merge la cinema ori la teatru. Cam astea sunt „nebuniile noastre.
Iar faptul că se mai întâmplă uneori ca dimineața, după ce eu am avut în seara de dinainte spectacol, el să îi ducă pe Vlad și Lia la școală și grădiniță, pregătindu-le micul dejun, hainele, bagajele, tot, doar pentru a mă mai lăsa pe mine să dorm un pic și să mă odihnesc, mi se pare un gest foarte romantic”.
