Dana Rogoz, amănunte mai puțin știute despre viața ei

by Cristian Dobre

Odată cu lansarea celui mai recent film în care joacă, „MO”, Dana Rogoz a scos la iveală amănunte mai puțin știute despre viața ei.

Actrița a vorbit pentru prima oară despre momentele în care a fost victima abuzului, în adolescență. Atunci când a fost întrebată dacă a fost vreo­dată în pericol de a fi obiec­tul unui abuz de putere sau al unui abuz sexual, Dana Rogoz a făcut dezvăluiri emoționante pentru revista VIVA!

„Cred că sunt un caz particu­lar, tocmai pentru că am cres­cut de mică în această lume și mi-am câștigat un anumit sta­tut. De multe ori m-am simțit protejată de alți oameni cu mai multă experiență de viață, care m-au avertizat în privința anumitor aspecte, pe care poate că, la o anumită vârstă, nu le puteam anticipa. Și mai cred că mulți nu și-au permis să încalce anumite limite, toc­mai pentru că îmi cunoșteau parcursul. Dar asta nu în­seamnă că, odată cu acest rol, nu mi-am adus aminte de multe situații în care m-am simțit neajutorată, dezgustată sau speriată chiar. Cred că ori­cine din generația mea care a călătorit cu autobuzul în peri­oada liceului, de exemplu, are ceva de spus despre acest su­biect”, povestește actrița.

„Stop! Vă rog fru­mos să vă retrageți doi pași! ”

Mai mult, amintirile despre situațiile stânjenitoare prin care a trecut i-au rămas vii în minte. „Eu nu o să uit senzația pe care o aveam când un băr­bat se lipea cu corpul lui de spatele meu, sub pretextul că e foarte aglomerat, iar eu nu știam cum să mă retrag, cum să îmi schimb poziția, ca nu cumva să îl fac tot pe el să se simtă prost. Tot mie îmi era rușine de gândurile și temerile pe care le aveam, căci nu fuse­sem învățată că am dreptul să mă întorc și să îi spun pe un ton calm: „Stop! Vă rog fru­mos să vă retrageți doi pași! Și ar mai fi claxoanele, ridica­tul fustei, pus mâna în fugă pe sâni sau fund… care în perioa­da adolescenței erau cumva atât de uzuale, încât nici nu puteai să te plângi de ele. Și nu, nu ne plăceau, așa cum cred unii. Dar nu aveam poate suficient curaj pe atunci să pu­nem limite, pentru că societa­tea nu ne învățase asta și nici nu ne oferise un context priel­nic.
Sursa: libertatea.ro

Facebook Comments