CREDINCIOSII GERMANI DEPORTATI IN URSS AU FOST COMEMORATI IN JUDETUL ARAD

by redactor

Duminică, 26 ianuarie 2014, comunitatea locală din Satu Nou, judeţul Arad, a fost martora unei celebrări ecumenice care a avut în centrul ei comemorarea victimelor deportărilor comuniste din ianuarie 1945 în Uniunea Sovietică. La acea dată, începând cu 15 ianuarie, etnicii germani capabili de muncă, atât bărbaţi, cât şi femei, au fost adunaţi din toate satele şi oraşele României, în special din Banat şi din Ardeal, au fost îngrămădiţi în vagoane pentru transportul vitelor şi transportaţi la mii de kilometri în bazinul carbonifer Donbas şi în Siberia, respectiv în munţii Urali, la muncă forţată sau în lagăre. Mulţi dintre ei au murit acolo (de foame sau din cauza condiţiilor de muncă şi de viaţă), principala lor vină fiind aceea de a fi de etnie germană, deci parte a poporului german ce fusese deja făcut vinovat de conducerea bolşevică a ţării şi de sovietici pentru toate crimele celei de-a doua conflagraţii mondiale. Cei care s-au întors acasă, atât cât au mai trăit, au purtat în suflete şi pe trupurile lor semnele anilor teribili ai deportării.

În localitatea Satu Nou, comunitatea locală a reuşit împreună cu Consiliul Judeţean Arad şi cu primăria din comună să ridice în anul 2008 un monument pe care sunt gravate numele tuturor celor deportaţi din această comunitate, fie morţi în URSS, fie reveniţi pe meleagurile natale. Începând din anul inaugurării acestui monument, comunitatea evanghelică-lutherană împreună cu cea romano-catolică, dar şi cu cele reformate din satele vecine, se reunesc, an de an, în ultima sau penultima duminică a lunii ianuarie pentru a-i comemora pe cei deportaţi. Anul acesta comemorarea ecumenică a fost prezidată de pr. Deák Bálint, pastorul comunităţii evanghelice-lutherane din Satu Nou, şi de pr. Walter Sinn, pastorul comunităţii evanghelice-lutherane din Semlac. Au luat parte pr. Hegedüs János, paroh romano-catolic de Satu Nou, împreună cu pastorii Lörincz Loránd şi Tolnai Ferenc, parohii reformaţi ai comunităţilor din Vânători, respectiv Zerindu Mic. Celebrarea, desfăşurată în limbile maghiară şi germană, a avut loc în capela evanghelică din localitate, precum şi la monumentul deportaţilor. În lăcaşul de cult serviciul religios a fost prezidat de parohii Deák Bálint şi Walter Sinn, Epistola şi Evanghelia fiind citite de colegii reformaţi.

Supravieţuitorii deportării, precum şi urmaşii şi aparţinătorii acestora s-au îndreptat apoi în procesiune la monument, unde pr. Hegedüs János, parohul romano-catolic al locului, a recitat oficiul pentru răposaţi, iar pr. Walter Sinn a rostit o rugăciune, două poezii legate de tema comemorării şi o cuvântare care a avut ca temă discriminările la care au fost supuşi de către comunişti mult prea mulţi oameni nevinovaţi, în special germani, după anul 1945, în Banat şi în Transilvania. La finalul celebrării au fost depuse coroane de flori, s-au cântat cântece, printre care şi imnul celor deportaţi. Au fost rememorate de către supravieţuitori momente din acei ani şi experienţe trăite de către supravieţuitori şi urmaşii celor deja răposaţi. Toate acestea, precum şi lumânările aprinse doresc a păstra vie în memoria oamenilor amintirea celor morţi în astfel de drame, pentru ca Bunul Dumnezeu să îi facă părtaşi de mărirea Sa, iar pe pământ astfel de drame să nu se mai repete. O frumoasă contribuţie în ceea ce priveşte organizarea comemorării au avut-o Peter Dalma, învăţătoare şi Elisabeth Brittig, curatoarea comunităţii evanghelice.

 

 

Facebook Comments