„Iata, roaba Domnului! Fie, mie, dupa cuvantul tau!” (Luca, 1,38)
Un „fie!” de care avea sa depinda bucuria intregii lumi, pentru ca daca astazi avem posibilitatea mantuirii, daca avem Sfintele Taine ca sprijin pe drum, daca in fata ni se deschide perspectiva alegerii dintre bine si rau si in functie de aceasta alegere sa ni se deschida la final de drum raiul sau iadul, este datorita acestui „FIE!” al Maicii Domnului spus intr-un moment crucial pentru omenire.
De acest consimtamant al Fecioarei Maria a depins izbavirea neamului omenesc pentru ca Dumnezeu, Cel care a sadit liberul arbitru in fiecare dintre noi, avea sa ii astepte acceptarea sau neacceptarea planului de mantuire a lumii.
Ingerul Gavriil i se arata si ii rosteste cuvinte greu de inteles si acceptat: „Bucura-te, ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine. Binecuvantata esti tu intre femei si binecuvantat este rodul pantecelui tau…cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu stiu de barbat? ….Duhul Sfant se va cobori peste tine si puterea Celui Prea Inalt te va umbri”. Un scenariu greu de imaginat si mai ales de inteles pentru noi. Nu, insa, si pentru Fecioara Maria pentru ca in acea acceptare avea sa puna atat de multa CREDINTA incat „a crezut posibil, imposibilul si prin aceasta l-a facut posibil” cum frumos subliniaza Parintele Dumitru Staniloaie.
Astazi este sarbatoarea bunavointei Lui Dumnezeu fata de oameni, inceputul iertarii, mana intinsa omenirii cazute prin Adam pentru a-i oferi dinnou perspectiva Raiului pierdut. Astazi, ne spunea Parintele Cleopa, „rasuna glas de bucurie peste tot pamantul”, insa important este a ne alinia acestei bucurii si a ne partasi de duhul ei aducator de impacare prin acceptarea personala a crucii si purtarea ei in spiritul acelui „FIE!” rostit de Maica Domnului.
Tocmai pentru a sublinia importanta acestui praznic, Biserica a randuit a fi dezlegare la peste, chiar daca ne aflam pe parcursul Postului Pastelui.
Doamne Ajuta!
Monahul Serafim (Schitul Moneasa)
