În fiecare an, la data de 16 august, se face pomenirea Sfinților Martiri Brâncoveni, Constantin Vodă cu cei patru fii ai săi: Constantin, Ștefan, Radu și Matei, și sfetnicul Ianache.
Și cum de cele mai multe ori versurile reușesc a transmite emoții mai mult decât orice altă formă de reproducere a realității, poate cel mai potrivit pentru astăzi este a aduce în prim-plan Balada Sfinților Brâncoveni, scrisă Vasile Alecsadri în ”Poezii populare”.
Constantin Brâncoveanu
Boier vechiu si Domn crestin,
De averi ce tot strangea,
Sultanul se ingrijia
Si de moarte’i hotara,
Caci vizirul il para.
Intr’o joi de dimineata,
Zi scurtarii lui de viata,
Brancoveanu se scula,
Fata blanda el spala,
Barba alba’si pieptana,
La icoana se’nchina,
Pe fereastra’apoi cata
Si amar se spaimanta:
„Dragii mei coconi iubiti!
Lasati somnul, va treziti,
Armele vi le gatiti;
Ca pe noi ne’a’nconjurat
Pasa cel neimpacat,
Ieniceri cu tunuri mari,
Ce sparg ziduri cat de tari!”
Bine vorba nu sfarsia,
Turcii’n casa iurusia,
Pe toti patru mi’i prindea
Si’i ducea de’i inchidea
La Stambul, in turnul mare,
Ce se’nalta langa mare,
Unde zac fete domnesti
Si soli mari imparatesti,
Mult acolo nu zacea,
Ca Sultanul i’aducea
Langa foisorul lui,
Pe malul Bosforului:
– „Brancovene Constantin,
Boier vechiu, ghiaur hain!
Adevar e c’ai chitit,
Pan’a nu fi mazilit,
Sa desparti a ta Domnie
De a noastra’mparatie?
Ca de mult ce esti avut,
Bani de aur ai batut,
Far’a’ti fi de mine teama,
Far’a vrea ca sa’mi dai seama?”
– „De’am fost bun, rau la Domnie,
Dumnezeu singur o stie;
De’am fost mare pe pamant,
Cata’acum de vezi ce sunt!”
– „Constantine Brancovene,
Nu’mi grai vorbe viclene!
De ti’e mila de copii
Si de vrei ca sa mai fii,
Lasa legea crestineasca
Si te da’n legea turceasca”.
– „Faca Dumnezeu ce’o vrea!
Chiar pe toti de ne’ti taia,
Nu ma las de legea mea!”
Sultanul din foisor
Dete semn lui imbrohor;
Doi gelati venia curand,
Sabiile fluturand,
Si spre robi daca mergea,
Din coconi isi alegea
Pe cel mare si frumos
Si’l punea pe scaun jos
Si cat pala repezia,
Capul iute’i reteza.
Brancoveanu greu ofta
Si din gura cuvanta:
„Doamne, fie’n voia Ta!”
Cei gelati iarasi mergea
Si din doi isi alegea
Pe cel gingas mijlociu
Cu par neted si galbiu,
Pe scaun ei îl punea
Si capul i’l rapunea.
Brancoveanu greu ofta
Si din gura cuvanta:
„Doamne fie’n voia Ta!”
Sultanul se minuna
Si cu mila se’ngana:
– „Brancovene Constantin,
Boier vechiu si Domn crestin.
Trei coconi tu ai avut,
Din trei doi ti i’ai pierdut,
Numai unul ti’a ramas.
Cu zile de vrei sa’l las,
Lasa legea crestineasca,
Si te da’n legea turceasca!”
– „Mare’i Domnul Dumnezeu!
Crestin bun m’am nascut eu;
Crestin a muri vreu!.
Taci, draguta, nu mai plange,
Ca’n piept inima’mi se frange.
Taci si mori in legea ta,
Ca tu Ceru’i capata!”
Imbrohorul se’ncrunta,
Gelatii inainta,
Si pe blandul copilas,
Dragul tatei fecioras,
La pamant il arunca
Si zilele’i ridica.
Brancoveanul greu ofta
Si cu lacrimi cuvanta: „Doamne, fie’n voia Ta!”
Apoi el se’ntuneca
Inima’i se despica,
Pe copii se arunca,
Ii bocia, ii saruta
Si turbat apoi striga:
– „Alelei talhari pagani!
Alelei, feciori de cani!
Trei coconi ce am avut,
Pe toti trei mi i’ati pierdut!
Dar’ar Domnul Dumnezeu
Sa fie pe gandul meu:
Sa va stergeti pe pamant,
Cum se sterg norii la vant!
Sa n’aveti loc de’ngropat
Nici copii de sarutat!”
Turcii crunt se oteria
Si pe dansul tabara:
Haine mandre’i le rupea,
Trup de piele jupuia,
Pielea cu paie’o umplea,
Prin noroiu o tavalia
Si de’un paltin o lega,
Si razand asa striga:
– „Brancovene Constantin,
Ghiaur vechiu, ghiaur hain,
Casca ochii’a te uita,
De’ti cunosti tu pielea ta!”
– „Caini turbati, turci, lifta rea:
De’ti manca si carnea mea,
Sa stii c’a murit crestin
Brancoveanu Constantin!
