Balada Sfinților Martiri Brâncoveni

În fiecare an, la data de 16 august, se face pomenirea Sfinților Martiri Brâncoveni, Constantin Vodă cu cei patru fii ai săi: Constantin, Ștefan, Radu și Matei, și sfetnicul Ianache. Și cum de cele mai multe ori versurile reușesc a transmite emoții mai mult decât orice altă formă de reproducere a realității, poate cel mai potrivit pentru astăzi este a aduce în prim-plan Balada Sfinților Brâncoveni, scrisă Vasile Alecsadri în ”Poezii populare”. Constantin Brâncoveanu Boier vechiu si Domn crestin, De averi ce tot strangea, Sultanul se ingrijia Si de moarte'i hotara, Caci vizirul il para. Intr'o joi de dimineata, Zi scurtarii lui de viata, Brancoveanu se scula, Fata blanda el spala, Barba alba'si pieptana, La icoana se'nchina, Pe fereastra'apoi cata Si amar se spaimanta: "Dragii mei coconi iubiti! Lasati somnul, va treziti, Armele vi le gatiti; Ca pe noi ne'a'nconjurat Pasa cel neimpacat, Ieniceri cu tunuri mari, Ce sparg ziduri cat de tari!" Bine vorba nu sfarsia, Turcii'n casa iurusia, Pe toti patru mi'i prindea Si'i ducea de'i inchidea La Stambul, in turnul mare, Ce se'nalta langa mare, Unde zac fete domnesti Si soli mari imparatesti, Mult acolo nu zacea, Ca Sultanul i'aducea Langa foisorul lui, Pe malul Bosforului: - "Brancovene Constantin, Boier vechiu, ghiaur hain! Adevar e c'ai chitit, Pan'a nu fi mazilit, Sa desparti a ta Domnie De a noastra'mparatie? Ca de mult ce esti avut, Bani de aur ai batut, Far'a'ti fi de mine teama, Far'a vrea ca sa'mi dai seama?" - "De'am fost bun, rau la Domnie, Dumnezeu singur o stie; De'am fost mare pe pamant, Cata'acum de vezi ce sunt!" - "Constantine Brancovene, Nu'mi grai vorbe viclene! De ti'e mila de copii Si de vrei ca sa mai fii, Lasa legea crestineasca Si te da'n legea turceasca". - "Faca Dumnezeu ce'o vrea! Chiar pe toti de ne'ti taia, Nu ma las de legea mea!" Sultanul din foisor Dete semn lui imbrohor; Doi gelati venia curand, Sabiile fluturand, Si spre robi daca mergea, Din coconi isi alegea Pe cel mare si frumos Si'l punea pe scaun jos Si cat pala repezia, Capul iute'i reteza. Brancoveanu greu ofta Si din gura cuvanta: "Doamne, fie'n voia Ta!" Cei gelati iarasi mergea Si din doi isi alegea Pe cel gingas mijlociu Cu par neted si galbiu, Pe scaun ei îl punea Si capul i'l rapunea. Brancoveanu greu ofta Si din gura cuvanta: "Doamne fie'n voia Ta!" Sultanul se minuna Si cu mila se'ngana: - "Brancovene Constantin, Boier vechiu si Domn crestin. Trei coconi tu ai avut, Din trei doi ti i'ai pierdut, Numai unul ti'a ramas. Cu zile de vrei sa'l las, Lasa legea crestineasca, Si te da'n legea turceasca!" - "Mare'i Domnul Dumnezeu! Crestin bun m'am nascut eu; Crestin a muri vreu!. Taci, draguta, nu mai plange, Ca'n piept inima'mi se frange. Taci si mori in legea ta, Ca tu Ceru'i capata!" Imbrohorul se'ncrunta, Gelatii inainta, Si pe blandul copilas, Dragul tatei fecioras, La pamant il arunca Si zilele'i ridica. Brancoveanul greu ofta Si cu lacrimi cuvanta: "Doamne, fie'n voia Ta!" Apoi el se'ntuneca Inima'i se despica, Pe copii se arunca, Ii bocia, ii saruta Si turbat apoi striga: - "Alelei talhari pagani! Alelei, feciori de cani! Trei coconi ce am avut, Pe toti trei mi i'ati pierdut! Dar'ar Domnul Dumnezeu Sa fie pe gandul meu: Sa va stergeti pe pamant, Cum se sterg norii la vant! Sa n'aveti loc de'ngropat Nici copii de sarutat!" Turcii crunt se oteria Si pe dansul tabara: Haine mandre'i le rupea, Trup de piele jupuia, Pielea cu paie'o umplea, Prin noroiu o tavalia Si de'un paltin o lega, Si razand asa striga: - "Brancovene Constantin, Ghiaur vechiu, ghiaur hain, Casca ochii'a te uita, De'ti cunosti tu pielea ta!" - "Caini turbati, turci, lifta rea: De'ti manca si carnea mea, Sa stii c'a murit crestin  Brancoveanu Constantin!