Atenție la poluarea aerului din casă

Poluarea aerului din casa, periculoasa. Copiii mici și vârstnicii sunt printre cei mai sensibili la poluare. Ei au un risc mai mare de a dezvolta anumite alergii și anumite boli, cum ar fi sindromul MCS, hipersensibilitate la substanțe chimice. Într-adevăr, știm că pielea unui bebeluș absoarbe de trei ori mai multe substanțe chimice decât cea a unui adult și că anumite efecte, care sunt reversibile ulterior, nu se văd la copiii sub 2 ani, inclusiv ei nu au încă capacitatea de a degrada poluanții absorbiți. În plus, limitele dozei fixate sunt aceleași pentru un copil de 5 kg și un bărbat de 100 kg! Cu toate acestea, potrivit unui studiu realizat de Asef, 40% dintre dormitoarele copiilor din Franta de exemplu au praguri de poluare peste valorile recomandate. Într-un sondaj realizat în 2009, toate micile paturi au emis formaldehidă, o substanță recunoscută drept cancerigen încă din 2004, în timp ce bebelușii petrec 20 de ore pe zi acolo! Acesta este motivul pentru care un decret din 2 decembrie 2011 face acum obligatorie monitorizarea calității aerului interior din gradinite și școli. Dar Dr. Patrice Halimi, chirurg-pediatru din Aix-en-Provence și co-fondator al Asociației Santé Environnement France (Asef), îi sfătuiește și pe viitorii părinți să „pregătească camera bebelușului cu cel puțin două luni înainte de naștere, deoarece materialele emit la doze maxime în primele săptămâni”.

Poluarea aerului din casa, periculoasa

Munca aceasta, dacă este posibil, nu ar trebui să fie efectuată de mama în expectativă, deoarece toxinele sunt, de asemenea, deosebit de periculoase pentru femeia însărcinată. Aceste substanțe, de fapt, pot traversa placenta și pot trece în laptele matern. Se știe de la sfârșitul anilor ’70 că eterii de glicol pot provoca defecte la naștere la bebelușii gravidelor expuse. În caz contrar, femeia însărcinată ar trebui să poarte cel puțin o mască și mănuși pentru a face curățare. În cele din urmă, persoanele în vârstă sunt, de asemenea, mai fragile, deoarece organismul lor este slăbit și elimină toxinele mai puțin bine. Deoarece există persoane care sunt deosebit de sensibile, vorbim acum despre sindromul de hipersensibilitate la substanțe chimice (sau sindromul MCS). Această boală cronică și debilitantă, descrisă în anii 1950 de alergologul american T.G Randolph, a fost recunoscută de OMS în 2000. Se manifestă în simptome foarte variate, cum ar fi dureri de cap, amețeli, oboseală, dificultăți de respirație, dureri musculare și articulare, greață, diaree, tulburări de somn, palpitații cardiace, probleme de concentrare și memorie, afectează 12-25% dintre noi, inclusiv 3,5% foarte sever. Din păcate nu există tratament, cu excepția încercării de a limita expunerea. Sursa: bzi.ro