Anosmia, cunoscută și sub denumirea de pierderea mirosului, este o afecțiune medicală, adesea ignorată, dar care poate avea un impact major asupra calității vieții unei persoane. Numeroase medicamente, boli, dezechilibre hormonale sau substanțe chimice pot perturba temporar sau permanent simțul mirosului. Identificarea cauzei declanșatoare a anosmiei și tratarea corespunzătoare a acesteia pot conduce la restabilirea simțului mirosului.
Abordăm în cadrul acestui material subiectul legat de anosmie sau pierderea mirosului și îți spunem tot ce trebuie să știi despre această problemă medicală.
Ce este anosmia?
Anosmia este o afecțiune medicală care se caracterizează prin incapacitatea totală sau parțială de a simți mirosuri. Aceasta poate afecta atât adulții, cât și copiii și poate fi cauzată de diferite condiții medicale sau evenimente traumatice. Anosmia temporară poate afecta oameni de toate vârstele, cea permanentă este mai frecvent întâlnită la persoanele vârstnice. Sunt și cazuri rare în care oamenii sunt diagnosticați cu anosmie congenitală, adică s-au născut cu această problemă.
Cauzele pentru anosmie sau pierderea mirosului sunt variate și țin de mai mulți factori. Putem vorbi de anosmie:
- rinologică;
- neurologică;
- congenitală;
- dobândită.
Anosmia poate fi asociată cu numeroase afecțiuni de sănătate. Atunci când este temporară nu își pune amprenta asupra calității vieții persoanelor afectate. Când anosmia este permanentă implicațiile sunt majore, de la afectarea gustului alimentelor și băuturilor până la incapacitatea de protecție în fața expunerii la substanțe toxice, la fumul de la un incendiu sau la scurgerile de gaze. Sunt și situații în care anosmia este un simptom al unor tulburări complexe, motiv pentru care este necesar un diagnostic avizat și un tratament adecvat. (1)
Cauzele apariției anosmiei
Zona superioară a gâtului și nasul prezintă la interior celule speciale care au receptorii pentru miros. Atunci când acești receptori simt mirosurile, mesajul ajunge la creier, iar la acest nivel are loc identifica mirosului specific. Când apare o perturbare, precum o răceală comună cu nas înfundat, o inflamație sau leziuni ale nervilor, capacitatea de a mirosi poate fi alterată. Iată care sunt cauzele apariției anosmiei:
- probleme ale mucoasei nazale – răceală comună, gripă, sinuzită acută sau cronică, rinită alergică sau febra fânului, rinită non-alergică, fumat, COVID-19;
- obstrucția căilor nazale – deviație de sept, polipi, tumori;
- leziuni ale creierului sau nervilor – îmbătrânirea fiziologică, boala Alzheimer, anevrism cerebral, leziuni cerebrale, intervenție chirurgicală pe creier, tumoare pe creier, diabet, expunere la substanțe chimice precum solvenți și insecticide, boala Huntington, sindromul Klinefelter, scleroză multiplă, boala lui Pick, boala Paget a oaselor, boala Parkinson, schizofrenie, alimentație deficitară, unele medicamente cu prescripție medicală, terapia cu radiații, sindromul Sjogren, rinoplastie, deficiență de zinc.
Simptome specifice în anosmie
Pierderea mirosului sau schimbarea modului în care miros lucrurile sunt principalele simptome ale anosmiei, însă, acestea pot fi prezente în asociere cu alte semne, precum:
- tuse și/sau strănut;
- cefalee, durere de cap;
- congestie nazală și/sau rinoree;
- tulburări ale căilor respiratorii cu deformarea nasului;
- febră;
- dificultăți respiratorii;
- sângerare nazală;
- edem.
Opțiuni de tratament în anosmie
Tratarea cauzei apariției anosmiei poate însemna în final redobândirea simțului mirosului. Tratamentul urmat în rinite și sinuzite alergice sau bacteriene, intervenția chirurgicală pentru extirparea polipilor nazali și a tumorilor benigne pot oferi și o restabilire a mirosului. Cu toate acestea, nu putem vorbi de un tratament pentru anosmie care să determine vindecarea.
Printre opțiunile de tratament pe care medicii specialiști le au la îndemână în tratarea anosmiei se numără administrarea unor antibiotice, steroizi și a antihistaminicelor, alături de decongestionantele nazale specifice.
Complicații în anosmie
Uneori anosmia nu poate fi tratată, așa cum este cazul celei congenitale. Oamenii pot învăța cum să folosească unii agenți de aromatizare pentru ca mâncarea să aibă gust, cum să depoziteze corect alimentele pentru ca acestea să nu se altereze, cum să utilizeze sursele de gaz și de încălzire corect și în deplină siguranță pentru a nu se expune pericolelor.
Una dintre complicațiile anosmiei este legată de incapacitatea de a mirosi substanțele chimice, un motiv real de pericol. Pe termen lung, anosmia poate determina tulburări de dispoziție și de comportament care pot să conducă la depresie.
Acest articol despre anosmie sau pierderea mirosului este strict informativ și nu poate înlocui un consult medical avizat. Dacă simți că ai probleme cu mirosul, mergi la medic și respectă indicațiile specialistului!
