Rămas bun, Daciana! Una dintre primele absolvente ale Asistenței Sociale din Arad a murit împreună cu mama ei. Ieri, dinspre Hunedoara, ne venea vestea unei tragedii fără margini în familia unui polițist din Deva. Mama și sora acestuia fuseseră găsite, fără viață, în propria locuință.
Plecarea unui om, a unei cunoștințe, a unei rude, a unui prieten nu are cum să nu te marcheze, întristeze și asta cu atât mai mult cu cât plecarea în veșnicie este una fulgerătoare.
Daciana Vonu este una dintre primele absolvente ale secției de Asistență Socială a Facultății de Teologie din Arad. Vorbim chiar despre prima Promoție de Asistenți Sociali dați de Arad. Ieri, 1 februarie 2019, Daciana avea să readucă la un loc, chiar și numai cu gândul, grupul atât de frumos al acestor asistenți sociali. Și, nu, ”întâlnirea” nu avea să fie deloc una de bucurie. Vestea înveșnicirii Dacianei a pus doliul acolo unde, odinioară, era doar zâmbet și voie bună.
Ce s-a întâmplat? Daciana, împreună cu mama ei în vârstă de 63 de ani, au fost găsite fără suflare în locuința lor din Deva, decesul survenind în urma intoxicării cu monoxid de carbon.
Daciana… o mână de om, mereu cu zâmbetul pe buze, mereu prezentă pentru oricine i-ar fi solicitat ajutorul, mereu în postura omului care sfințea locul. Profesoară de Religie la Colegiul Naţional „Decebal” din Deva și membru activ al Coralei Anastasis, al corului Catedralei Episcopale din Deva și al corului Catedralei ”Adormirea Maicii Domnului”, Daciana poate fi cunoscută cel mai bine din gândurile foștilor și actualilor colegi. Și, ascultându-i, am realizat că, în cei 43 de ani de viață, a reușit a lăsa în urmă un așa bagaj de emoții încât și-a câștigat veșnicia în sufletele semenilor cu fiecare prezență a sa.
”Ce pot să spun despre prietena mea Daciana? A iubit foarte mult copiii, a iubit foarte mult corul, a fost sufletul corului și tot ce a făcut a făcut cu drag și pasiune. A fost, și mi-e tare greu a vorbi la trecut despre ea, o prietenă deosebită. N-a vorbit pe nimeni de rău, iar dacă alții greșeau ceva, lua totul asupra ei… Se bucura cu cei ce se bucurau și se întrista cu cei triști. I-a făcut pe elevi să iubească Religia și să participe cu toată inima la ora de Religie, cum puțini reușesc a face….” a mărturisit Elena David, prietena Dacianei.
„Daciana Vonu, a scăldat în bunătatea ei pe toți deopotrivă, buni sau răi , iar Dumnezeu Cel de la care ea împrăștia iubirea, a răsplătit-o. În dragostea Lui, le-a chemat împreună,ca un Privilegiu, pentru ele și pentru noi toți. Viața Dacianei nu s-a sfârșit tragic, ci miraculos! Un înger în viața tuturor celor care au cunoscut-o…”, este mesajul Monicăi Neguriță, fostă colegă și prietenă a Dacianei.
”Recent mi s-au reamintit cuvintele Sfântului Apostol Pavel ”Totdeauna bucuraţi-vă, Neîncetat vă rugaţi, Pentru toate daţi muţumire”. Cred că Daciana a fost un om care a înţeles semnificaţia acestor cuvinte şi le-a aplicat în viaţa de zi cu zi. Şi acest fapt mă încredinţează că acum Daciana e într-un loc bun. Dumnezeu să o ierte şi să o odihnească, iar pe cei ai familiei să îi mângâie”, este mesajul Ionelei Dehelean, fostă colegă de la Asistență Socială din Arad.
Simona Boață, o altă colegă a Dacianei: ”Blândă, bună, mereu cu zâmbetul pe buze, implicată și apreciată de colegi și profesori. Ușor nu i-a fost în viață, dar nu a lăsat niciodată să se vadă. Nu împovăra pe nimeni cu suferințele ei, dar știa să fie prezentă atunci când alții aveau nevoie… Dumnezeu să o odihnească în pace!”
”Pentru, probabil, cei mai mulți dintre noi, care am făcut studii teologice, rămâne un ideal să putem practica măcar una din învățăturile Evangheliei. Colega noastă, Daciana, încă de pe băncile facultății, era: ” …un om(israelit) în care nu găsesc vicleșug” (Iisus Hristos în In.1,47), a mărturisit Părintele Gabriel Vladu, fost coleg arădean al Dacianei.
Și poate că aceasta este descrierea definitorie a Dacianei… omul fără vicleșug pe care rar îl întâlnești, iar atunci când ai acest privilegiu nu îl poți uita niciodată.
Rămas bun, Daciana! Dumnezeu să te odihnească în pace, alături de mama ta!
