Prin ce se deosebesc una de alta zilele tale? Ce faci în fiecare zi? Te trezeşti la aceeaşi oră în fiecare dimineaţă, îndeplineşti aceleaşi sarcini matinale în casă, apoi pleci la serviciu mereu la aceeaşi oră şi mereu pe acelaşi traseu. La serviciu, mereu aceleaşi treburi de făcut, aceleaşi discuţii, aceleaşi mulţumiri şi aceleaşi nemulţumiri.
Se poate întâmpla ca, de la un timp, seară de seară, la aceeaşi oră să-ţi dai seama că te doare capul. O durere al cărei început nu-l sesizezi şi care se insinuează tenace odată cu trecerea orelor. Ajungi acasă şi constaţi că nu ai poftă de mâncare. Sau poate, dimpotrivă, pentru că n-ai avut timp să mănânci nimic toată ziua, iei o cină interminabilă, cu pauză şi bis, în timpul căreia valorifici cam tot ce ţi se pare interesant în frigider şi în cămară. Apoi te simţi greoaie şi dormi prost, ca să nu mai vorbim de procesele de conştiinţă.
Toate acestea se întâmplă din simplul motiv că în timpul zilei uiţi de tine muncind şi nu-ţi respecţi nici măcar dreptul la o hidratare corespunzătoare. Atunci ai putea spune, pe bună dreptate, că te-ai îmbolnăvit de plictiseală.
Bolnavă de plictiseală
Lucrurile par să se aşeze undeva, în jurul vârstei de 40 de ani, când ai cam încheiat ciclurile de formare profesională, ai permis de conducere de ani buni, nu mai tânjeşti după nopţi în cluburi, iar în concediu alegi să te ocupi de casă în schimbul peripeţiilor cu drumuri, bagaje şi cazări.
Dintr-un punct de vedere, e bine să ştii ce te aşteaptă în fiecare zi, să-ţi poţi planifica shoppingul sau treburile casnice. Poate ai avut asta în vedere când ţi-ai ales jobul. Dar timpul trece şi constaţi că sunt luni de zile din care nu-ţi aminteşti mai nimic, pentru că nimic notabil nu s-a întâmplat.
Ba mai mult, începi să te simţi mereu obosită, deşi nu faci decât să te muţi de pe scaunul de la birou, pe canapea, la televizor. Şi ai observat că pantofii care dimineaţa tind să-ţi iasă din picioare seara încep să te strângă? Cât despre starea psihică, nu pune pe seama înaintării în vârstă lipsa de concentrare şi memoria scurtă. Adevărul este că nimic nu ţi se mai pare atât de important încât să merite efortul. În felul acesta, eşti captivă într-un cerc vicios: nu poţi ieşi din schema de viaţă zilnică pentru că eşti obosită, deprimată, balonată. Dar nu poţi scăpa de oboseală, balonare, depresie, pentru că nu schimbi nimic în modul tău de viaţă. Exact aşa cum personajul din filmul «Ziua cârtiţei», orice ar fi încercat, se trezea mereu în aceaşi zi şi mereu se întâmplau aceleaşi lucruri.
Gândeşte-te: care ar fi lucrul pentru care ai sări dimineaţa din pat la răsăritul soarelui şi ai face un drum lung pe jos, în pas iute? Care ar fi lucrul pentru care ţi-ai putea antrena toată atenţia, iar memoria ta n-ar pierde nici un detaliu?
Sparge gheaţa!
„De unde să încep?“, te-ai putea întreba. Împarte-ţi mental viaţa în câteva arii majore: relaţii, muncă, sănătate, dezvoltare spirituală, apoi alege una. Întreabă-te ce este cu adevărat important pentru tine în domeniul pe care l-ai ales. Scrie răspunsurile, aşa cum îţi vin în minte. Poate că la început vei fi tentată să urmăreşti şabloanele general recunoscute. Dar eşti tu singură cu tine însăţi, poţi recunoaşte că lucrurile care le par altora importante ţie nu-ţi spun nimic, că te-ai putea lipsi de ele, în schimb există altele pe care numai tu le ştii şi după care tânjeşti în secret. Care ar fi primul pas de făcut? Pentru că, după primul pas, următorii vin de la sine. Vrei, de exemplu, să înveţi o limbă străină? Înscrie-te la un curs. Plăteşte, apoi probabil că te vei duce, măcar de dragul banilor daţi. Iar pe măsura acumulării cunoştinţelor, îţi va face tot mai multă plăcere. Nu te gândi că nu-ţi foloseşte la nimic. Îţi foloseşte ca să te simţi bine, iar asta foloseşte tuturor celor din jurul tău.
Sursa: avantaje.ro
