Evident, este vorba de Tibi Ușeriu și de mesajul acestuia dintr-un loc din care cei mai mulți dintre noi nu am știi cum să scăpăm mai repede, sau, cel mai probabil, nici nu ne-am imagina că am putea fi acolo.
Îngenuncheat, înfometat, dezechilibrat, Tibi ne-a arătat că se poate! Chiar de la capătul puterilor, a mai putut ”puțin” și a ajuns la Inuvik.
”Mai avea câţiva kilometri până în Inuvik. Gonise din toate puterile, îşi irosise toată energia, cu un singur gând în cap : să iasa de pe Ice Road …
E ameţit de foame, merge în zig-zag. Se opreşte şi încearcă să mănânce ceva. Nu reuşeşte, corpul nu mai vrea nimic rece, corpul îi cere o mâncare caldă.
Hamul e pe jos, la fel si beţele. Incearcă să se aplece, dar nu reuşeşte. Spatele doare cumplit iar picioarele sunt ca doi copaci înfipţi adânc în gheaţă.
Aşa că îngenunchează. A câta oară ? Nu-şi mai aminteşte. Stie doar că trebuie să se ridice iar. Stă în genunchi şi priveşte în zare, către Inuvik, şi-şi spune : Hai Tibi, încă doi kilometri si mâncăm ceva cald.
Cu greu îşi pune hamul peste umeri, mâinile nu îl ascultă.
Apucă beţele si se propteşte în ele, dar nu reuşeşte să se ridice, beţele fug in toate părţile, aşa că le ia pe rând, cu ambele mâini, ca un copil care învaţă să scrie.
Respiră adânc şi reuşeşte să pună un picior pe pământ. Pauză de odihnă. Respiră adânc, se opinteşte în beţe cu tot ce are şi se ridică … încet … ca un moşneag.
Nu a avut putere sa spună nimic. Un pas, încă un pas, încă un pas … şi s-a pierdut în zare.
A ajuns în Inuvik exact când trebuia. O cifra pe o foaie de hârtie. Miracol… sau nu… ?”, au scris cei de la Tășuleasa Social în Raportul de cursă- Ziua 6.
În această dimineață, Tibi a pornit spre parcurgerea ultimilor 80 de kilometri.
Hai, Tibi! Mai un pic!
Mai mult despre Tibi și cursa lui nebunească, un pic mai pe înserat…
Facebook Comments
