Maica Domnului, Izvorul Tămăduirii neputințelor sufletești și trupești

Maica Domnului, Izvorul Tămăduirii neputințelor sufletești și trupești

În vinerea din Săptămâna Luminată, o sărbătorim pe Maica Domnului pe care noi toți o cunoaștem ca fiind Izvorul Tămăduirii.

Originea acestei sărbători o aflăm undeva prin secolul al V-lea, înaintea încoronării împăratului Leon (457- 474), care, prin rânduială dumnezeiască, va deveni parte a unei minuni săvârșite de Maica Domnului la un izvor de lângă Constantinopol. Așadar, îl aflăm pe tânărul Leon plimbându-se prin pădure, unde întâlnește un orb care îi cere apă și să îl scoată la drumul spre cetate.

“Nu este nevoie să te ostenești, căci apa este aproape. Pătrunde, Leone, mai adânc în pădure și, luând cu mâini apă tulbure, potolește cu ea setea orbului și unge cu ea ochii lui cei întunecați”, avea să audă tânărul Leon glasul Maicii Domnului, care l-a îndrumat spre ceea ce avea să devină o minune dăinuitoare peste veacuri. A găsit izvorul, a făcut întocmai cum auzise, iar orbul avea să își afle vindecarea și totodată drumul spre cetate. În amintirea acelei minuni, tânărul Leon, devenit împăratul Leon avea sa construiască lângă acel izvor o biserică, gest de mulțumire ce avea să fie repetat si de împăratul Justinian (527-565), care în semn de mulțumire că își aflase vindecarea unei boli grele, la același izvor a ridicat o biserică și mai mare, dar care avea să fie dărâmată de turci în anul 1453.

Faptul că astăzi încă avem la loc de mare cinste această sărbătoare, chiar dacă biserica (mărturia/mulțumirea) a fost dărâmată, arată incă odată că poți dărâma ceea ce este făcut de mână omenească, însă nu și ceea ce este ridicat in suflet de mâna dumnezeiască. Poți darâma biserici, poți arde icoane și cărți sfinte, dar nu și cetățile zidite în suflet peste veacuri.

Aducând izvoarele acestei sărbători pe pământ românesc, avem astfel de izvoare tămăduitoare în cel puțin trei astfel de locuri tămăduitoare: la mănăstirea Dervent din Constanța, acolo unde tradiția ne spune că Sfântul Andrei a străpuns piatra cu toiagul; la mănăstirea Ghighiu din Prahova, unde,  potrivit Tradiției, episcopul sirian care a adus icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului în această mănăstire (1958), a cerut iertare Fecioarei pentru că a luat icoana din locul în care se afla, iar a doua zi, în locul în care s-a rugat, a apărut un izvor tămăduitor; și la mănăstirea Horăicioara din județul Neamț.

Să ne ajute Dumnezeu, ca această sfântă sărbătoare a Izvorului Tămăduirii să ne învrednicească a ne potoli setea de Dumnezeu  astfel încât să putem găsi drumul spre Cetatea cea cerească, asemeni orbului vindecat de Maica Domnului la izvorul tămăduitor din Constantinopol!

HRISTOS A ÎNVIAT!

Monahul Serafim (Schitul Moneasa)

Facebook Comments

COMMENTS

WORDPRESS: 0
DISQUS: 0