„ Dacă l-aţi avea primar pe Domnul Feieş la Arad, UTA redevenea ceea ce a fost”, îmi declara înaintea meciului Naţional-Arieşul Turda, Gligor Bun, un fel de administrator neoficial al anexelor stadionului.
Şi ca să –şi întărească părerea mă invită pe post de ghid la o vizită prin încăperile de sub tribună.
Nu putem să intrăm prin spaţiul din mijloc al terenului pentru că acolo se află un şantier pentru amenajarea tunelului glisant pe unde vor ieşi jucătorii aşa că, străbatem pista plină cu nisip până la capătul tribunei, capăt unde se află în plin proces de finisare elegantul bazin de recuperare, îmbrăcat în fainţă, alături fiind duşurile şi sauna .
– Nea Gligore, dar de ce atâta nisip pe pistă?
– Păi..ştiţi cum arăta terenul nostru mai ales după ploi repetate. Noa, domnu’ Popa ( Ionuţ), ne-o îndrumat să punem nisip pe teren să crească iarba mai liniştită.Domnu’ primar Feieş nici n-o stat pe gânduri şi-o dispus ca toată rezerva de nisip a Primăriei să fie adusă aici.
După ce s-o împrăştiat , s-o constatat că – i prea mult şi că o să avem fotbal pe plajă, aşa că am mai tras din el pe pistă şi am pus seminţe şi acolo. O fi faină , o să vedeţi, continuă baci Bun şi-mi deschide uşa viitoarelor vestiare ale jucătorilor şi arbitrilor. Mobilate ultra modern, în culorile alb-albastre ale clubului, fotoliile fotbaliştilor par din cabine de astronauţi. Din vestiare ne ghidăm după miros şi ajungem în partea din stânga a tribunei unde funcţionează bucătăria şi sala de mese.
-Jucătorii au asigurate trei mese pe zi, mai sus,camere de două paturi şi „ facebuc” de ăla sau cum îi zice.
-Internet , baci Bun.
-Noa…din ăla. Îs ca-n sânul lui Avram aici numa să joace bine.
Ne grăbim să urcăm în tribună pentru că jucătorii se pregătesc să înceapă meciul. Având loc la oficială între taberele conducătorilor celor două cluburi , am putut asculta pe parcursul meciului „ îndemnurile” de esenţă diferită ale „ boşilor „ din Sebiş şi Turda, aspect la care voi reveni altădată.
În pauză, rolul de ghid în explorarea părţii de la etaj a stadionului, îl ia primarul Gheorghe Feieş.
-Fiind reprezentant al presei, te voi duce mai întâi în sectorul vostru .
Şi-mi deschide o sală mare dotată cu mobilier specific , izolată de alte încăperi şi sectoare ale tribunei.
Apoi trece într-un spaţiu şi mai mare finisat 100%, doar că pe mese se află peste o sută de tablouri reprezentând fotografii ale echipei sebişene din toate perioadele ei de existenţă.
–Acestea vor fi afişate pe toţi pereţii şi vor rămâne să vadă lumea ce jucători şi antrenori s-au perindat pe la noi.
-Bine, bine, zic eu , dar stadionul arată cum arată…veţi ţine pasul cu modernizarea lui şi-n exterior?
-Noi, adică eu împreună cu acordul Cosiliului orăşenesc ( fără armonia dintre aceste două părţi nu poţi investi nimic) mai avem de dirijat bani şi-n alte sectoare, nu numai în cel sportiv, dar eu sunt de părere că sportul este o parte importantă din imaginea cu care este etichetat un primar al unei localităţi. Aşa că staţi liniştit că stadionul va arăta şi în exterior ca şi în interior. Scaunele aşteaptă aila stadion să fie montate atât aici în tribuna mare cât şi vis-a-vis , în tribuna mică. Băncile tehnice vor fi montate în faţa tribunei mari şi vor fi dotate cu fotolii de ultima modă, deja aflate în magaziile stadionului.
-Şi echipa? Rezultatele?
-Suntem clar în lupta pentru promovare, nu putem da înapoi. Dacă aceşti jucători sunt insuficienţi sau cotaţi slab valoric, vom mai aduce. Ei nu au altă treabă aici decât să joace şi să fie cuminţi. Tentaţiile Sebişului nu sunt atât de periculoase ca ale unui oraş mare, iar liniştea şi confortul de care au nevoie le stau la dispoziţie. Cred că vom reuşi. Şi mai ceva:
Vă spuneam de obligativitatea existenţei unui echilibru între primar şi consilierii săi orăşeneşti. Nu-i deajuns. Tot ceea ce propui şi faci ca primar al unei urbe , trebuie să o faci din suflet.
Ioan Hamza
