Eclipsa parţială de Lună care se produce în noapte de 16 spre 17 iulie 2019 este vizibilă în totalitate din ţara noastră, în Europa, în America de Sud, în Africa, în Asia şi în Australia, dacă cerul este senin, potrivit www.astro-urseanu.ro.
Fenomenul astronomic începe la ora 21 şi 44 minute (ora locală) pe 16 iulie, astrul lunar făcându-şi apariţia pe cer de la 20 şi 49 minute, deci înainte de începerea eclipsei.
Cea mai spectaculoasă parte a eclipsei este când Luna se află în umbră, faza respectivă începând la ora 23 şi 02 minute iar ieşirea din umbră va avea loc abia după trei ore, respectiv la ora 02.00 .
Lună intră pe 17 iulie la 00 h 42 m în faza de Lună Plină, maximul eclipsei înregistrându-se la 00 h 21 m, moment în care mai mult de jumătate din Lună se află în umbră. Pe parcursul eclipsei Luna este poziţionată foarte aproape de orizont, înspre sud. Sfârşitul eclipsei are loc la ora 03 şi 18 minute, Luna aflându-se sub orizont.
Nu va fi nevoie de un telescop pentru observarea eclipsei. Pasionaţii de astronomie vor putea vedea eclipsa de pe terasa Observatorului Astronomic „Amiral Vasile Urseanu” din Bucureşti. Pe tot parcursul fenomenului, în dreapta Lunii se vor afla planeta Saturn şi o constelaţie în formă de casă, numită Sagittarius, potrivit paginii dedicată de Observator eclipsei.
Următoarele două eclipse de Lună vizibile din România se vor produce în ianuarie 2020 şi respectiv în iunie 2020, ambele fiind prin penumbră. După o pauză de mai bine de un an, în mai 2022 vom putea observa de pe teritoriul ţării noastre o eclipsă totală de Lună.
O eclipsă de Lună se produce întotdeauna la faza de Lună Plină (LP), deci când Soarele este în opoziţie cu Luna. Lunaţiile – Luna Nouă sau Luna Plină – se produc la fiecare două săptămâni, eclipse în schimb sunt de regulă patru pe an, două de Soare şi două de Lună (anul acesta se produc trei de Lună şi două de Soare, eveniment astronomic mai puţin obişnuit) potrivit www.timeanddate.com.
Pământul are întotdeauna o umbră în spaţiu creată de lumina Soarelui, care are o parte centrală mai întunecată şi o parte externă mai puţin întunecată, numită „penumbră”. În timpul unei eclipse de Lună, Luna intră în umbra Pământului încetul cu încetul. La un moment dat, Luna poate dispărea aproape de tot, fiind vizibilă doar ca un disc de culoare roşie închisă. Aceasta este o eclipsă totală de Lună. Dacă Luna nu intră în întregime în umbra Pământului, ci trece pe deasupra sau pe sub centrul umbrei, este posibil ca discul Lunii să nu fie acoperit în totalitate, ci doar „muşcat” foarte tare. Aceasta se numeşte eclipsă parţială de Lună. Dacă Luna trece doar prin partea externă a umbrei, prin penumbră, avem o eclipsă de Lună prin penumbră.
Dincolo de spectaculozitatea acestor fenomene, eclipsele de Lună furnizează specialiştilor date extrem de importante privind atmosfera Pământului, gradul de poluare a acesteia, efectele radiaţiei solare asupra atmosferei şi altele, Luna comportându-se ca un ecran pe care putem „citi” particularităţile atmosferei Pământului. Eclipsele de Lună sunt folosite şi pentru măsurarea vitezei de răcire a scoarţei lunare, în intervalul în care aceasta este lipsită de căldura Soarelui.
Cea mai veche eclipsă de Lună consemnată a avut loc în anul 3450 î.Hr. În vechile culturi, când avea loc o eclipsă oamenii spuneau că soarele sau luna au fost înghiţite de balaur sau de dragon. În credinţa populară românească, oamenii spuneau că cei doi aştri erau mâncaţi de vârcolaci.
Sursa: agerpres.ro
