“Aducerea la pupitru a unor dirijori cu variate maniere de exprimare și de conducere muzicală reprezintă, pentru orice ansamblu orchestral, provocări și, mai ales, o garanție a alungării riscului de plafonare. În acest context, concertul de joi seara se prefigurează a aduce un binevenit aer de prospețime și de nou, prezența maestrului Carannante și a pianistului Fabrizio Soprano concretizându-se într-o invitație de nerefuzat.” – dr. Alin Văcean, manager al Filarmonicii de Stat Arad.
Dirijor şi compozitor, Giuseppe Carannante dezvăluie de fiecare dată în programele sale simfonice ambele laturi ale educaţiei sale de muzician, creaţiile lui componistice fiind abordate la scurt timp după apariţia lor, pe scenele unde este invitat. După prezentarea în anii precedenţi a unor partituri destinate ansamblului de coarde, Elegia şi Zena’s Song, este rândul unei lucrări pentru orchestră simfonică, Pavane pour Emerik să deschidă actualul program al invitatului.
Concertul din seara de 26 noiembrie 2015, organizat în sala Cercului Militar de pe Bulevardul Decebal nr. 19, continuă cu partituri de Wolfgang Amadeus Mozart şi Antonin Dvorak, două repere de repertoriu universal, care relevă virtuozitatea instrumentală a secolului al XVIII-lea şi cea orchestrală a secolului următor.
Capodoperă admirată pentru echilibrul şi frumuseţea ei, Concertul în la major pentru pian şi orchestră K. 488 reflectă perioada de glorie a lui Mozart ca pianist interpret, influenţată de nevoia de exprimare şi etalare a propriilor performanţe, care îmbină la modul ideal stilul simfonic, cel operistic şi acela cameral. Prezent pentru prima oară pe scena de concerte a Filarmonicii arădene, pianistul Fabrizio Soprano încheie prima parte a serii concertistice, care îşi propune pentru capitolul simfonic Simfonia în mi minor din Lumea Nouă op.95, lucrare care metamorfozează limbajul muzical prin prisma celor două culturi, cea veche a Europei, clădită pe tradiţie, din care Dvorak sintetizează la nivelul ţării sale întreaga moştenire spirituală a continentului şi cea nouă, americană, a cărei diversitate idiomatică i-a fost revelată în anii ultimului deceniu de secol romantic.
