Luni, 17 februarie 2014 la Aiud, la iniţiativa cotidianului „Gazeta de Maramureş”, în parteneriat cu Primăria Municipiului Aiud şi cu Schitul „Înălţarea Sfintei Cruci” Aiud, s-au decernat titlurile de “Cetăţean de Onoare al oraşului” preotului Justin Pârvu, filozofului Mircea Vulcănescu şi preotului Ilarion Felea. Ceremonia a debutat cu un parastas în memoria celor trei, oficiat de către Înalt Prea Sfințitul Irineu – Arhiepiscop de Alba Iulia, care le-a evocat martiriul, după care primarul Aiudului Horaţiu Josan a înmânat titlurile urmaşilor celor trei mari personalităţi. La acest eveniment am asistat cu mândrie şi eu în calitate de nepoată a lui Ilarion Felea – fratele bunicului meu dinspre tată.
Părintele Ilarion Felea a fost căsătorit şi a avut doi fii: Florin (care a murit la o vârstă fragedă) şi Ioan pe care avem bucuria şi onoarea să-l cunoaştem, cel căruia i-a fost înmânat zilele trecute titlul de „Cetăţean de Onoare al Aiudului” acordat post-mortem tatălui său.
Preotul profesor doctor Ilarion Felea s-a născut la 28 martie (Cuv. Ilarion cel Nou) 1903 în comuna Valea Bradului, jud. Hunedoara, unde tatăl său Ioan a fost preot. Între anii 1922-1926 a urmat cursurile Academiei Teologice „Andreiane” din Sibiu unde la 22 iunie 1926 a absolvit examenul de calificare preoţească şi de candidat la preoţie. La 29 iulie 1927 a fost hirotonisit preot la Sibiu iar la 6 august 1927 a devenit preot-paroh în comuna natală.
În paralel, a urmat cursurile până în pragul licenţei la Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Cluj (1927-1929). La 30 august 1930 a trecut preot în parohia nou înfiinţată în suburbia Şega din oraşul Arad pe care a ctitorit-o. La 20 decembrie 1932 şi-a luat licenţa „cum laude” la Facultatea de Teologie a Universităţii Bucureşti iar la 30 octombrie 1939, la aceeaşi Facultate şi-a luat examenul de doctorat „cum laude”, cu teza: „Pocăinţa, studiu de documentare teologică şi psihologică”. La 1 iunie 1939 a fost numit preot-paroh al Catedralei din Arad. A funcţionat ca profesor şi apoi ca rector la Academia de Teologie din Arad până la desfiinţarea acesteia în 1948.
Între 7 martie şi 20 august 1945 a fost internat, fără proces, în lagărul de deţinuţi politici de la Caracal. La 25 decembrie 1947 Episcopia Aradului i-a acordat rangul onorific de iconom-stavrofor. La 6 ianuarie 1949 a fost arestat, a doua oară, iar la 28 octombrie 1949 a fost condamnat de Tribunalul Militar Timişoara la un an închisoare corecţională pentru „omisiunea denunţării”. La 25 septembrie 1958 a fost arestat a treia oară şi condamnat la 14 martie 1959 de către Tribunalul Militar Cluj la 20 de ani muncă silnică şi 8 ani degradare civică pentru „activitate intensă contra clasei muncitoare şi mişcării revoluţionare”. Detenţia a făcut-o la Penitenciarul Gherla, apoi la cel din Aiud, unde a încetat din viaţă la 18 septembrie 1961.
Părintele Ilarion Felea a publicat numeroase studii teologice dintre care lucrarea monumentală “Spre Tabor“ despre care părintele Justin Pârvu a spus „Această carte, după părerea mea, este cea mai bună operă a Ortodoxiei româneşti, de până acum. Părintele Ilarion Felea este cu adevărat un geniu liturgic al teologiei ortodoxe, al Bisericii Ortodoxe. Sibiul şi Ardealul au dat, într-adevăr, oameni de înaltă spiritualitate creştină. Opera «Spre Tabor» este a doua, după acest tezaur al ortodoxiei, care se cheamă Filocalia, fiind o desăvârşită tâlcuire a Filocaliei”. În deschiderea lucrării Spre Tabor – carte publicată cu osârdia obştii Mănăstirea Petru Vodă din judeţul Neamţ – este menţionată mărturia preotului Moise Velescu despre părintele profesor Ilarion Felea: “Parcă o aud, şi mă-nfior, clara şi hotărâta sa voce « Frate Moise, ştiu urmările şi ştiu ce mă aşteaptă, dar eu sunt preot, un slujitor al lui Hristos, sunt un trimis al Lui cu o misiune precisă şi clară: să trăiesc ca El şi despre El le vorbesc oamenilor şi eu de la El vreau să ascult! Fie voia Lui! » ”.
Bianca Felea-Darian.
